Ziua nu-i ca… alte zile

Ziua de ieri a început la 00:00. Dar totul a început să se-mpută de pe la 01:20, când plecând de la un prieten de-acasă, împreună cu un alt prieten, am călcat într-o groapă de pe trotuar, plină cu apă. Plouase, era întuneric, iar cu norocul ce l-am avut ieri, am reușit să calc tocmai în scobitura aia cu diametru de 15 centimetri, să mă afund până peste gleznă și, culmea, să-mi scrântesc prea-iubita articulație, atât de trebuincioasă echilibrului meu în mișcare.

Ajuns acasă, m-am culcat. Și culcat am fost până la 10:00. Sau cel puțin așa speram. La zece a trâmbițat alarma de la telefon scularea. M-am ridicat în capul oaselor, după ce i-am tras o înjurătură serioasă și am apăsat tasta de Turn Off. Am stat nemișcat vreo 5 minute, timp în care n-am reușit să scot nici o succesiune de gânduri coerente. Așa că am pus capul înapoi pe pernă. Instantaneu am adormit la loc. La 11:30 m-am trezit din nou. M-am uitat la ceas nonșalant, nonșalanță care mi-a pierit când mi-am amintit că eu în 20 de minute trebuia să prind autobuzul spre muncă. În fugă, am mufat o gară, am mâncat, m-am spălat și îmbrăcat și apoi înainte să ies pe ușă, mi-am suflat mucii în baie. A da! 10 minute le-am pierdut pieptănându-mă, că îmi stătea părul ca ăla dintre buci. Într-un final i-am dat o formă cât-de-cât acceptabilă.

În bus totul a fost în regulă, mai puțin starea generală fizică care mă încerca: osteneală psihică și probleme la stomac. Când am coborât din mijlocul de transport în comun, m-am afundat în glod. Eu, în adidași.

Vântul bătea ca un nebun, din 4 părți de-odată (pe cele patru axe direcționale, ca în FIFA 99) și mi-a zădărnicit cele 10 minute de pieptănat sârguincios. Ajuns în clădirea unde îmi desfășor activitatea numită muncă arătam mai rău ca un Edward Scissorhands blond.

Buuun! Până acum, nimic așa grav. Înainte să-mi încep programul, cobor la o gară, cu câțiva (a se citi: mulți) colegi. Fumam tacticos din mentolata mea, când unul dintre ei (colegi) exclamă: Ce-ai bă pe cămașă? Mă uit la 5 centimetri sub guler, și-mi văd mucii suflați în baie, întăriți pe cămașa mea maro deschis.

Despre timpul petrecut la slujbă nu vă mai zic, că oricum în fiecare zi e la fel: reclamații de la oameni retardați tehnologic, mintal și chiar spiritual. Țineți minte că mă durea stomacul (adică aveam un început de diaree) și că în general sunt sleit d.p.d.v. psihic.

Între timp o colegă s-a supărat pe mine pentru că… dar n-o să mai intru în detalii.

Vreau doar să mai adaug că toate astea mi-au crescut vulnerabilitatea și astfel (ciudate-s căile cognitive ale ursului) m-am îndrăgostit de vreo 5 persoane diferite (aproape) necunoscute. Menționez însă că toate erau de sex feminin.

Poate nu pare o zi atât de nașpa pentru voi, dar NU VOI ați trăit-o!

Acum așa merge melodia asta:

When I’m sad I like to sing about all the things in the world that make me happy…

You whore!