Traseiste pe trasee inzăpezite

Pentru cei ce caută traseiste pe gugăl: Nu găsiți informații despre locațiile femeilor de consum în acest entry.

Pentru o zi m-am întors în habitatul natural al urșilor. Și am mâncat doar ce-ar mânca rudele mele ce încă trăiesc în pădurile din munții noștrii. Asta însemnă: sanvișuri cu parizer, șuncă prestă, cașcaval, zacuscă și margarină. După cum spuneam, mai mulți temerari (băieți, fete și urs) ne-am decis să urcăm până la cabana Curmătura. Ajunși acolo, m-am pus pe îngurgitat alte lucruri ce consumă ursul sălbatic în habitatul său: ciorbă de perișoare, pireu de cartofi cu cabanos și vin fiert.

Traseul pe care am urcat, pot zice că a fost banal. Problema a fost zăpada. Zăpada albă ca… Albă ca Zăpada, care ne-a terminat. E al dracului de greu să pângărești neaua aia virgină.

Acum și o poză cu Ulsu (yo).

Traseul urmat la întoarcere a fost ca o plimbare în parc. Însă, ajunși la fântâna… unuia care a murit, unde lăsasem mașinile, iadul s-a coborât pe pământ. În mașină am amorțit tot. Ajuns acasă, cei 50 de metrii pe care a trebuit să-i fac de la mașină până în fața blocului au fost cei mai grei pași pe care i-am făcut vreodată. Mă dor lăbuțele posterioare de nu mai pot, spatele și curul (că fundul e de lemn și se taie pătrunjelul pe el).

Am purtat pantaloni tricotați, da.

Mow

Poze de InsaneB.