şi/sau în platforma pe care o folosim pentru blogging. M-am gândit mult cum să compun primul entry din acest blog, strofocându-mă, pierzând nopţi întregi de somn*, pentru ca apoi să mă pălească: Voi vorbi despre mine! Pentru că asta fac cel mai bine.
** Aplauze ** Ovaţiuni ** Sutiene aruncate pe scenă ** Un suspensor **
Mă dau/vând prin blog-uri de prin 2005, fiind încă în generală, iar primul meu post l-am scris pe WeBlog.ro. Apoi timp de câteva luni am postat în paralel pe acesta şi pe Y!360. Până la urmă am renunţat la WeBlog. Pe trei sute şaizeci am mers destul de mult timp, scriind texte emo la început, pline de întrebări existenţiale, adolescentine, masturbare, auto-biografii de cadavru, oglinzi opace, culminând cu saga )$nei - o copilă de care mă îndrăgostisem eu până peste cap, doar în capul meu; apoi am trecut la post-uri ceva mai optimiste, cunoscând-o pe femeia care acum, încă, mi-e soţie. După ce a trecut exuberanţa dată de noua achiziţie sentimentală, am trecut la a scrie la mişto, gen:
Cateodata simt o presiune imensa asupra mea! O presiune de neinchipuit! Presiune… Simt ca nu ma pot debarasa de ea. Presiunea! PRESIUNEA! Oh Doamne Presiunea de nestavilit! Presiunea care apasa!
Si atunci ma duc la baie sa ma pis.
Indubitabil, presiunea dispare.
sau:
Copaci verzi imi paveaza globii oculari in colturi. Dar nu mai sunt verzi. … Decat unii. Dar ceilalti nu mai sunt verzi.
Până la urmă, am dat de WordPress.com, unde pentru o scurtă perioadă de timp am publicat, pentru prima oară, ca ursul. Şi cornul sunăăăăăăăăă… însă foarte puţin! Probleme personale şi cele 3 2 lipsuri: lipsa de interes, lipsa de inspiraţie şi lipsa de talent nu m-au lăsat să bloguiesc în voie. Totuşi am mai publicat câteva texte la mişto şi pe trei şase zero, printre care şi un post de adio în care am dat principalele motive pentru această schimbare. Printre ele se regăseau: WordPressu’ e mult mai flexibil, atât in design cat si in facilitaţi, Lipton Green Tea la PET are un gust de iarba si e naşpa, Moromete fuma foarte mult, Gelicani [unul din cele mai bune motive], mult marţipan pe prăjituri [nici ăsta nu e un motiv, ci o dorinţă] şi că mă luase cu ameţeli de la atâta învârtit in cerc. Adevărul e că iubesc WordPress! User friendly, simplu şi totuşi complex.
Acum, Alex R** - îi puteţi vedea moaca pe pagina de contact - s-a hotărât să nu mă mai lase să lâncezesc/râncezesc şi mi-a luat un domeniu. Ăsta.
Asta, însă, însemnă că va trebui să-l umplu cumva şi cu ceva, aşa că am hotărât să scriu aici despre mine (este clar că la asta mă pricep, mi-au spus-o mulţi: “Eşti cel mai mare narcisist/egocentric/egoist!”) şi despre life-style şi no-life-style. Ce înseamnă asta se va vedea în viitoarele însemnări.
Până atunci, pupici bear hugs şi ne vedem pe aici.
Mow, mow, mow!
*este trecut în ultimul raport financiar RedBull România că în perioada în care eu aveam aceste probleme, profitul lor a crescut cu peste 31%.
**na mă, că am postat ceva!
{ 8 comments… read them below or add one }
bla bla bla. 20 de cuvinte pentru o idee simpla, ca sa il citez pe m@n0|3
asteptam de ceva vreme post-ul asta… speram la mai mult… da stiu ca se va sch ceva
Si ne-am reunit si aici si sa speram si la o bere mai tarziu
La cat mai multe posturi!
Mersi de gandurile bune. Si de bere. Pana si de bla bla. Stiu ca in adancul sufletului ma iubesti.
@ draga, Insane Hertu si m@no|3: Cine se aseamana se aduna. Fie la munca, la bere, fie pe blog.
Uite că scriu cu diacritice ca să fiu în temă cu ceea ce văd (în trei culori – oarecum) pe sidebar-ul blogului tău.
Aşadar trebuia să începi să începi cândva să scrii, nu? Că doar ex nihilo nihil fit (de unde ştiu eu replica asta??).
Succes la scris, inspiraţie cât mai multă, sper să ţi se înlocuiască faptul că eşti mai tare decât “xx.xx%” cu un număr cât mai mare şi să te citească lumea.
Acum serios: unde e postul 2??
We’ll be watching u
Spor la posturi!
Multam! Succes si voua si sper sa nu fie singura data cand dati pe aici.