Satana și Ursu’ – Episod Pilot

(Satan and the Bear)

Acest text este ficțiune. Orice asemănare cu persoane adevărate sau draci reali este pur întâmplătoare (mai puțin atunci când este voită de autor, caz în care cunosc respectivele persoane și/sau draci personal și am acordul lor de a-i împoșca cu căcat literar de proastă calitate – și chiar dacă nu, nu-mi pasă – ). Nu încercați asta acasă. Toate cascadoriile din această scriere au fost efectuate de o minte bolnavă calificată. Niciun animal (social sau ne-) nu a fost rănit în timpul compunerii; excepție face un gândac de bucătărie care a fost strivit de un bocanc, din greșeală. Bocancul respectiv a fost mustrat și trimis la colț pe o periadă de 24 de minute pentru conduită ce dăunează conviețuirii sociale și denotă rasism, xenofobie și în cazul în care gândacul era femelă, sexism. Religiile prezentate sunt pur fictive și nu trebuie luate ca atare. Ofensele aduse sunt la fel de fictive ca bunăvoința și altruismul în România. Iisus și-a dat acordul să îi folosim numele într-un vis pe care l-am avut. Dacă nu mă credeți înseamnă că nu credeți în măreția și iubirea Mântuitorului și o să ardeți în Iad. Satana și-a dat acordul în timpul unei ședințe satanice ce a avut loc în sediul unei companii de telefonie mobilă, în urma unei discuții despre recentele evenimente din Libia și despre rețete de prăjituri cu cocos pe care am avut-o cu el. Mulțumesc tuturor celor care s-au implicat în acest proiect, care nu este un proiect, dar mie-mi place să-i zic că e proiect. Proiect, Proiect, PROIECT! My proiect! Whose proiect? My PROIECT! Știe careva animație? Hîm? Hîm? Hîm? H?

Hei! Eu sunt Ursul. Am fost născut și crescut la oraș. Deci sunt un urs orășean. Viața mea este în ton cu a oricărui citadin. Momentan sunt stundent la psihologie și sunt întreținut de părinții mei. Ei sunt plecați în Papua Noua Guinee, pentru a studia animalele de acolo. Niciodată n-am fost interesat de zoologie. Părinții mei în schimb sunt printre cei mai tari zoologi din lume. Mica lor aventură din provincia Papua de Vest va fi transfromată într-un serial documentar pentru Discovery Channel. Dar asta e mai puțin important. Important acum, zic eu, este să vă explic că sunt cel mai cinic urs din lume. Fără prea mare exagerare pot extinde grupul de referință de la urși la ființe. De asemenea, sunt un egocentric și jumătate și mai sunt și mândru de asta. Nu poți fi egocentric fără să fii narcisist, nu? Sunt ateu-agnostic convins (ce ilar!), hedonist de weekend și sedentar fulltime. Mă laud că sunt extrem de tolerant și sunt de părere că pe pământ e loc pentru toată lumea. Totuși, până și toleranța mea are o limită, sau excepții, dacă doriți. Nu suport lipsa crasă a toleranței, fixiștii, teologii, sau persoanele care încearcă să te convingă cu nesimțire că  a lor credință e cea mai mișto și cea mai corectă, pe Uwe Boll și pe Michael Bolton. Gata cu generalitățile.

Acum 2 ani, după ce m-am despărțit de Ralu, fosta mea prietenă, cu care am avut o relație on/off de vreo trei ani, a trebuit să-mi găsesc un coleg de garsonieră, deoarece chiria este destul de mare. Ei bine, mi-a fost destul de greu să găsesc pe cineva, deoarece foarte puțini oameni vor, cu adevărat, să stea cu o persoană atât de cinică. Timp de 6 luni am împărțit locuința cu vreo 10 oameni. Cel mai mult unul a stat 6 zile. Vă spun: oamenilor nu le place când le spui în fățău tot ce crezi despre ei. Asta până când m-a lovit o revelație ursească.

Am început să caut pe Google datele de contact ale Satanei. Până la urmă am dat de el pe facebook, unde avea trecută și adresa de email. Ca să pot s-o văd, a trebuit să-i aduc 666 de sacrificii în 26,64 zile. În fiecare zi am sacrificat câte 25 de insecte (mai ales tânțari și gândaci de bucătărie) în cinstea lui, până când adresa a devenit vizibilă. Apoi, am compus un mail în care i-am propus un târg faustian. Știți voi, unul din ăla în care-ți vinzi sufletul lui, în schimbul a ce-ți dorești cel mai mult. I-am zis că dacă o să-mi fie coleg de garsonieră pe o perioadă nedeterminată și va plăti jumătate din chirie și toate utilitățile, când voi muri el îmi va încasa sufletul. Desigur, lui i s-a părut o nimica toată și a fost de acord. A fost entuziasmat chiar, pentru că avea să primească un suflet atât de ușor. Am semnat amândoi contractul după ce l-am citit atent. Îmi impusese o clauză cum că sub nici o formă și din nici o cauză nu se putea anula contractul. I-am aruncat într-o doară că e o clauză abuzivă, dar n-am stagnat asupra acestui fapt.

Îl păcălisem. Nu luase în considerare că eu sunt urs, deci animal, deci lipsit de suflet. Când i-am explicat s-a făcut din negru, cum îl cunoscusem, roșu aprins cu luciu supranatural.  Se enervase foarte tare, dar cu timpul i-a trecut, iar apoi am devenit prieteni destul de buni. Odată chiar mi-a zis că e impresionat de cum l-am jucat. Desigur, el e prințul întunericului, răul întruchipat și de multe ori încearcă să-mi facă viața un iad. Posedă pe Maya, motanul meu, pisică absolut normală de altfel, pentru a mă enerva pe mine, când dorm mai deschide câte un portal către Tartarus și în general, face în așa fel încât să mă simt necomfortabil, sau să-mi dea viața peste cap. Dar, după cum ziceam, în afără de micile lui tabieturi, ne înțelegem foarte bine.

Stăm sub același acoperiș de doi ani.

________________________________________________________________

Ak7ul Unu: Bune maniere satanice la budă

Ursul se trezi, ca de obicei, abia a patra oară când îi sună alarma de la telefon. Deschise ochii, luă telefonul și opri sunetul ce-i aducea aminte că are de înfruntat o altă zi. „Să-mi bag pula”, murmură el, lăsâdu-și capul să cadă înapoi în pernă. Deodată temperatura din cameră scăzu brusc, destul de mult încât să-i treacă un fior pe șira spinării. Auzi ușa de la baie trântindu-se de perete.

- Ahm, căcat. Iar o ia ăsta razna.

Satana se instală în fața lui, roșu ca un drac în călduri și cu vocea exagerată de satan, începu să-i reproșeze:

- Iar ai lăsat capacul de la veceu ridicat!

- Așa? îi răspunse Ursul cu un vădit dezinteres.

-Știi că nu pot să mă piș din picioare! E din cauza picioarelor astea de capră. Pula mea! Ți-e atât de greu să lași capul ăla jos după ce te piși!?

Ursul se uită, în continuare neafectat, la picioarele capri-forme ale lui Satana:

- Ești ca o femeie. Simțind lipsa de interes, diavolul se aprinse și mai tare. Literalmente. Acum coarnele lansau lănci incandescente înspre tavanul fals. Dar las’, continuă mamiferul, că de-acum nu mai umblu la capac. O să-l las jos și-o să mă piș pe el. Așa nu-l voi mai uita niciodată ridicat. Flegmatismul lui era atât de vizibil că-l puteai tăia cu un cutter Tayetot (product placement). Metaforic. Fericit? termină el șirul gândirii. Apoi se ridică din pat și în drum spre bucătărie aprinse laptop-ul. Apoi își turnă o cană mare de cafea, cu mult zahăr și mult lapte și-și aprinse o țigară mentolată în timp ce-și verifica conturile de mail, forumurile și web comic-urile matinale.

- S-o fut pe mă-ta, lăbarule! atacă dracul.

- Fierbi tu niște suflete în cazan și-ți trece supărarea, spuse animalul, între două râsete. Moamă! Ce mișto-s ăștia de la explosm! Ce umor grozav au. Mă ca pe mine! Lol, suggestion box sex!

Satana se gândi un pic la o cale de atac mai bună și după câteva zeci de secunde exclamă:

- S-o fută Michael Bolton pe mă-ta!

Ursul sări ca ars de pe scaunul ergonomic!

- Retrage ce-ai zis, sau aduc un pedofil catolic să exorcizeze casa asta!

- Să iei o găleată de muie! Nu retrag nimic!

- Să nu-l prind pe acolitul ăla al tău pe lângă maică-mea că pe el îl spânzur de coaie și pe tine te fut în cur cu un flacon de apă sfințită, amenință Ursul.

- Sugi pula neînsuflețitule!

- Sugi crucifixul, nespălatule! Să-ți facă arhanghelul Gabriel cum-shot în ochi!

- Să mi-l sacrifice sataniștii pe tac-tu’  pe rug!

- Ești prost! Hai la o bere.

- Dai tu?

- Nu.

- Bine, stai să mă-mbrac de stradă. Bârâbî, ca Iisus. Lol.