Vreau să vină primăvara, ca să pot ieși din casă la 9:00 AM, îmbrăcat cu un tricou și o cămașă în carouri. Să fie nici prea cald, nici prea rece; să adie un firișor de vânt și soarele să-și strălucească gloria deasupra clădirilor restaurate. Să mă postez la o masă de la o terasă din centru, să beau o cafea cu lapte și 2 pliculețe de zahăr, să înmoi biscuitele în cafea și să-l mănânc dintr-o înghițitură. Apoi să-mi comand o bere, pe care, alături de o companie plăcută, s-o sorb încet, între discuțiile despre filmul vizionat cu o seară înainte, cărțile citite de-a lungul săptămânii și chicotelile aferente unor referințe amuzante la cultura pop. Totul să dureze aproximativ 3 ore. Un început de weekend perfect. Momente plăcute, de relaxare completă, pentru a-mi reîncărca bateriile pentru săptămâna care vine. Cer mult?
by Ursul on January 23, 2010
in St. Upid
Oooooooohuuu yehaaaaaa! Sea. Salt. Jhonn Macarron Chrichton. Yeah macarron noon.
Chacarron, Chacarron, Chacarron, Chacarron, muleyna ualuelaelaellalea, alsualsualualauusualulus, alsualsualualauusualulus. Hipotalamus. He told me se acapo. Se acapo.
Adică La Mulți Ani! pe anul ăsta, că nu ne-am m-ați mai citit din decembrie 2009, iar acum, după cum se zice pe la colțuri, am fi în 2010. Eu zic: bine că s-a terminat 2009, că oricum a fost un an de cîcați!
Deoarece de Rev am lucrat, n-am avut timp să-mi fac o listă cu rezoluții, așa că voi încerca una scurtă acum:
-
O să (mă reapuc să) citesc o groază;
-
Mă apuc să scriu romanul ăla dark fantasy și niște nuvele;
-
Fac video-uri amuzante cu Ursul Orășean în prim-plan;
-
Duș la distanță de cel mult 2 zile;
-
Continui să mă uit la: Psych, The Big Bang Theory, Family Guy, Joan of Arcadia.
-
Scriu blog post-uri mai interesante ca ăsta.
Și acum, într-o notă de spontaneitate, închei postarea.
Ok… how lame is this!? I’m a sub-defective! Clrly!
Nu, serios, cât de nepotrivit trebuie să fii, ca în momentul în care Maria, virgina, intră în travaliu, tu să stai în fața laptopului, să scrii un entry pe blog?
Dar, nu m-am apucat de scris, acum, pentru a-mi vărsa frustrările legate de vitregiile rezultate din neadaptarea unui urs într-o societate aproape exclusiv umană, ci pentru a vă povesti ce-am pățit la medic. Nu este ceva spectaculos, sau fabulos, ci doar un pic amuzant.
Da, sunt gripat rău, de aproape 2 săptămâni, cu o pauză de vreo 3 zile între seturi. Iar pentru a nu rămâne fără prea-iubitul meu loc de muncă a trebuit să mă duc la analize pentru a doua oară (după ce prima oară nu m-au reparat) să-mi mai dea concediu medical. Desigur, mi-au umplut buzunarele de la blăniță cu rețete. Dar ca să nu fie prea grele, am făcut un schimb echitabil de hârtiuțe: ei rețete, eu roni.
Ei da, însă povestea mea se leagă de un ORL-ist foarte grăbit și repezit care în timp ce mă consulta, înfigâdu-mi fără milă, brutal chiar, obiecte metalice pe gât și apoi în nas, a zis, cu calmul unui alizeu, următorul lucru: [click pentru a citi mai departe]
Pentru cei ce caută traseiste pe gugăl: Nu găsiți informații despre locațiile femeilor de consum în acest entry.
Pentru o zi m-am întors în habitatul natural al urșilor. Și am mâncat doar ce-ar mânca rudele mele ce încă trăiesc în pădurile din munții noștrii. Asta însemnă: sanvișuri cu parizer, șuncă prestă, cașcaval, zacuscă și margarină. După cum spuneam, mai mulți temerari (băieți, fete și urs) ne-am decis să urcăm până la cabana Curmătura. Ajunși acolo, m-am pus pe îngurgitat alte lucruri ce consumă ursul sălbatic în habitatul său: ciorbă de perișoare, pireu de cartofi cu cabanos și vin fiert.
Traseul pe care am urcat, pot zice că a fost banal. Problema a fost zăpada. Zăpada albă ca… Albă ca Zăpada, care ne-a terminat. E al dracului de greu să pângărești neaua aia virgină.
[click pentru a citi mai departe]
