Mantis

Într-o zi, în pauza de masă, la muncă, ursul și unul dintre colegii lui, reprezentant al mamiferelor numite generic oameni, au ieșit la o țigară. Tacticos, ursul și-a scos, cu lăbuțele de urs, o țigaretă din pachet și a aprins-o cu bricheta lui mecheră. Omul mânca un sandviș cu margarină, ceva legumă, parizer (citiți în engleză vă rog: păraizăr) și un strop de muștar. Au stat în liniște pe scări, încercând să prindă suavul peisajului stânei din apropiere, fără prea mari realizări însă.

Din senin se auzi o voce subțirică de sub ei:

-Hei, nu vă supărați…

Omul buimac, căutând din priviri în stânga și în dreapta, răspunse:

-Nu mă supăr, da’ cine ești? Unde ești? Arată-te.

Vocea îi răspunse negreșit:

-Sunt aici. Sunt o călugăriță.

-O mireasă a Domnului? De ce nu te arăți? continuă impacientat omul.

-Dar mă arăt, idiotule! Sunt aici jos, la capul scărilor. Și nu sunt o călugăriță d-aia, sunt o Mantis religiosa.

Omul și ursul și-au coborât privirea spre unde spusese graiul că se află și văzură insecta carnivoră, lungă de vreo 10 cm.

Cei doi au luat-o la goană înnebuniți. Și-au fugit, și-au fugit, vreo 20 de minute, până au fost siguri că goanga nu-i mai poate ajunge. Suflând din greu, ursul și omul s-au proptit de un zid, pentru a se odihni. După ce și-au tras un pic suflarea, ursul zice:

-Să-mi bag pula p…igmeii, ce m-am speriat căcat pe mine când a vorbit călugărița aia!

Povestea este, de fapt, o adaptare a unui banc, pe care eu îl consider foarte amuzant. E vorba de un om, un cal și-un câine. Dacă vreți vi-l zic. Dar l-am cam stricat oricum povestindu-vă despre călugăriță, așa că nu prea mai are rost.

Pozele îs făcute de InsaneB, care comentează acilea pe blog când îl apucă nebunia. Am făcut și eu câteva, dar telefonul lui e mai tare-n megapixeli ca al meu, așa că vă mai ofer câteva cadre. Și da, e adevărat că am văzut-o la muncă în timp ce eu fumam o țigară și el înfuleca un sandviș, de asemenea e adevărat că locul unde lucrăm e situat foarte aproape de o stână. Aproape de stână, nu la stână, da? Cine-a mai văzut urs care să muncească în oierit!? Bine, adevărul e că nimeni n-a mai văzut urs care să lucreze în relații clienți… Sau… să lucreze, punct.

Ce-au ăștia mă?

Ce-au fugit așa?

Voiam să știu direcția spre Călugăreni.

Bag pula! Mă duc tot înainte.

Și e adevărat că a vorbit cu noi!