L.L.L.-HP

Lansare Lorena Lupu – Hyde Park

După cum știți din postul ăsta, pe 28 am fost al Bucale, pentru a asista la lansarea osebită a cărții Hyde Park, organizată de Lorena Lupu. După ratarea concertului lui Leonard Cohen și regretele ce-au urmat, mi-am promis că nu o să mai pierd șanse să fac ce-mi face plăcere. Sau ce cred că mi-ar face plăcere. Mai bine să simt regrete pentru ceva ce-am făcut, decât să regret ce n-am făcut.

Revenind. Ce m-a șocat în primul rând a fost că, după un comment al InsaneB pe blogul autoarei, în care îi cerea câteva indicații despre cum putem ajunge pe domnița Ruxandra, Lorena s-a oferit să ne aștepte pe Ștefan cel Mare și să ne preia de acolo. Uau! Am rămas toți 3 (io, InsaneB și consoarta sa, Florina) cu gurile căscate.

Deși gestul ar fi fost unul mai mult decât lăudabil, cu ajutorul GPS-ului de pe Nokia-ul lui Insane, am scutit-o pe Lorena de deplasarea până pe Stefan cel Mare. La nouă  fără douăzeci când ea ieșea  din Verde (cafeneaua unde s-a ținut lansarea), tocmai pentru a ne aduna pe noi de prin capitală, noi eram deja acolo.

Pe această cale aș dori să-i mulțumesc (a n-a oară) lui InsaneB că și-a instalat chestia aia. Altfel am fi fost nevoiți să folosim gipiesul uman: întrebat din zece-n zece metri unde-i teatrul Metropolis. Iar eu, recunosc, nu sunt cel mai social animal.

Pe la nouă și un pic a început distracția. În sală a fost prezent și Marian Coman. Același Marian Coman care a scris Nopţi albe, zile negre. Probably the best book in the world!

Lansarea a fost una insolită. Trecând peste evidentul fapt că s-a ținut într-o cafenea, în care în timp ce Boerescu ne povestea experiențe amuzante din viața lui și din redacția Playboy, noi sorbeam din beri, atmosfera a fost una specială. Prietenească, deschisă și destinsă.

Am mai fost la lansări de cărți prin orașul natal, care, după cum spunea și autoarea au făcut parte din categoria “lansare plicticoasă, cu eminenţe cenuşii”. Şi cu public care doarme cu capul în piept. De fapt toate lansările la care am fost pot fi descrise prin citatul de mai sus. Fie c-au fost în librării, sau ținute la Aula Universității. Ca să nu mai spun de acele lansări de la târguri de carte, care pur și simplu le consider hăcuiri ale unei lansări adevărate.

Dar, după cum spuneam, Hyde Park a făcut cunoștință cu publicul într-un mod total inedit. Inedit și foarte plăcut. Deoarece inedit nu înseamnă mereu și bine. De data aceasta, însă, inedit înseamnă fantastic!

Horia Nicola Ursu, tizul meu și editorul Hyde Park-ului a vorbit primul, purtând un discurs frumos, nici foarte lung, nici foarte scurt, cu câteva glumițe și (auto)ironii, potrivit pentru funcția sa.

Dan-Silviu Boerescu, invitatul de onoare, a vorbit foarte puțin despre carte, ci a povestit tot felul de lucrușoare amuzante, care însă n-au fost total pe lângă, aceste povestioare legându-se (unele mai mult, altele mai vag) de lansare. Și a aruncat tot felul de ironii către Horia Ursu, care au făcut deliciul participanților.

Lorena, zâmbitoare pe tot parcursul serii, ne-a citit fragmente din carte, momente în care s-a văzut talentul ei actoricesc.

Bottom line-ul este că mie (nouă – îmi asum responsabilitatea vorbirii în numele a toți trei) ne-a plăcut la nebunie lansarea. A fost o experiență nouă; a fost ciudat, că deși o întâlneam pentru prima oară pe Lorena, sau pe oricine altcineva din acea sală, nu ne-am simțit stânjeniți, sau ca și cum n-am fi avut ce să căutăm acolo (ceea ce într-o anumită măsură ar fi fost normal), ci am fost întâmpinați și tratați ca și cum am fi fost de-ai casei. Și ne-am simțit de-ai casei.

La sfârșit, după ce s-a ridicat fumul, noi am cumpărat cartea, lumea a plecat spre treburi (probabil) importante și Lorena a dat autografele de rigoare, a fost din nou o drăguță și ne-a invitat să stăm cu ea și cu prietenii ei la masă. Am vorbit diverse, Cristian ne-a recomandat niște baruri/cluburi și am aflat că la masă se afla și fiica lui Cărtărescu, sau Căldărescu, sau cum l-o fi chemând pe scriitorul ăla.

După 2 beri, am decis că abuzasem deja destul de mult de bunătatea Lorenei și a cercului său de prieteni și ne-am cărat… la bere, desigur. Nu înainte de a-i mulțumi Lorenei pentru amabilitatea aproape inumană de care a dat dovadă și pentru faptul că ne-a oferit o experiență minunată, cu a ei lansare ieșită din tipare.

După alte câteva beri și cafele, InsaneB a conchis că el trebuie să doarmă măcar jumătate de oră, așa că ne-am întors la gară, unde el a adormit în poala Florinei (ce drăguuuț!) iar eu am citit Hyde Park-ul. Dar acum nu vă spun de el. Voi posta într-una din zilele următoare o recenzie, proprie și personală.

Pe tren, ursul a intrat în hibernare.

Din păcate telefonul lui InsaneB, chiar dacă ne-a scos din fecale cu GPS-ul, nu e la fel de tare și pe partea de imortalizat momente în format digital, deși se laudă cu 5mp. Pozele n-au ieșit, așa că dacă doriți să vă holbați la imagini colorate pe monitoarele voastre, intrați pe blog-ul Lorenei Lupu, pe post-ul ăsta, unde pe lângă poze, puteți citi și gândurile ei despre propria lansare.

Sper că n-am uitat nimic din ceea ce merita menționat. Și dacă am uitat, există LE-ul.

Mow!