Fiind un renascentist, de-a lungul vieții am încercat multe lucruri: să cânt, să fac parkour, să-mi deschid o agenție de investigații în ale paranormalului, să-mi deschid o agenție de detectivi particulari, să pictez, să scriu poezie, să mă fac actor, să fiu gigolo, să creez lucrări impresionante din plastelină, să devin M. Night Shyamalan și să fac filme cu plot-uri asemănătoare ș.a.m.d., dar de cele mai multe ori am eșuat lamentabil. Nu am zis că sunt un renascentist bun.
Totuși, la un moment dat în viață, pe când eram la liceul de urși mai exact, m-am gândit să-mi încerc mâna și în ale desenatului, predominant manga. De fapt, doar manga. Și astfel mi-am luat un tutorial de pe intarwebs și-am început să exersez. Am exersat cateva luni și apoi am câștigat un super-mega concurs de manga amator, fapt pentru care am fost recompensat cu o suma mare de bani, pe vremea aia: 100000 $; plus că m-am angajat la site-ul care a organizat concursul și de atunci lucrez pe bani buni, la comic (manga)-strip-uri care sunt traduse în 5 limbi și sunt distribuite în România, Suedia, Germania, Austria, Australia, Elveția, Canada (on-line), San Marino și Vatican. [click to continue…]
Cu toții știți de campania absolut penibilă de pe Facebook de crestere a cancer-awareness-ului. Aia cu îmi place pe: canapea, dulap, tractor, printre castraveți, între bucile lu’ mă-ta, ș.a.m.d. Da, ce!? Acolo îmi țin eu poșeta man-purse-ul. Între bucile mă-tii, că-s încăpătoare. Desigur, personal, n-am nimic cu mă-ta, care-i o doamnă.
Lorena Lupu a demontat complet această campanie pe blog-ul ei. Post de citit, că-i mișto și deși e scris cu patos, nu-și pierde deloc din raționamentul logic. Doar e Lorena Lupu, ce pula mea!? De asemenea, băieții izbutiți de la Zâmbilici au făcut un comic pe această temă, comic care după părerea multiplelor mele personalități crește awareness-ul mult mai mult decât căcatul ăsta de campanie.
Revenind. Dacă tot se fac atfel de campanii de awareness, m-am gândit și eu la una. Asta pentru că îmi pasă de voi.
Am un prieten bun care suferă de hemoroizi. [click to continue…]
Mi s-a zis că ieri a fost Ziua Morților. Mda, Ziua Morților. Ce prost sunt alese aceste cuvinte. Înțeleg să zici că este ziua în care se pomenesc morții, pomenirea decedaților, sau altele asemenea, dar Ziua Morților… pf! Doar nu te duci cu un tort cu 89 de lumânări și cu o sticlă de Red Bowler la cimitir și strigi în gura mare “La Mulți Ani, bunicule!”.
Și apoi, chiar avem nevoie de o zi în care trebuie să ne aducem aminte de vecinul de la patru care a murit acum cinci ani!? Dacă îi pomenim pe cei dragi, trebuie să o facem într-o anumită zi? Se zice că cei răposați rămân cu noi. Și sunt de acord cu această afirmație. Nu e nici un căcat metafizic sau spiritual. Ei continuă să existe în memoria noastră. Mereu. Ce penisul meu de o tonă am nevoie de ziua asta special dedicată morților? De Ziua Morților!? [click to continue…]
