From the category archives:

Laiz

Eram eu, cu un administrator și un doctor de puli (nu doctorul pulii, grijă!) în Gruv. Ne simțeam bine, sorbind cu mulțumire dintr-un Tequila Sunrise, o bere brună, respectiv un ceai de sunătoare cu infuzie de homosexualitate. Ne găseam calmi și veseli, întreținându-ne cu vorbe despre diverse, ca de exemplu: capul mare, figurativ vorbind, al administratorului, lipsa de gât (atunci, că acum i-a crescut la loc) datorată fiarelor din săli de forță, a doctorului de puli și de pula mea mare IMENSĂ, la care, între noi fie vorba, râvneau amândoi, fiind orbiți de o invidie, soră cu Chris Brown.

Chiar când ajunsesem să facem un mișto nesimțit de administrator, pe tema șosetelor policrome, care, cumva, ajunseseră pe masa… discuțiilor, în incinta pub-ului și-au făcut apariția noi entități umane. Ca un subtil observator, ce sunt, imediat m-am holbat să văd dacă vre-o ființă din cele ce urmau să aducă la viață și subsecvent în atenția chelneriței, una din mesele localului, prezenta interes pentru o viitoare încercare de copulație. În acest timp am remarcat că nu vorbeau în vre-un grai românesc, ci într-o dialectică aparținând unei regiuni anglofone.

Acest grup, de fapt o treime, era format dintr-un purtător de pulă (mică sau inexistentă, am conchis eu), hipstăr tipic, fad și unidimensional. O blondă, creață, de 1,55 m., cu corp și construcție între acceptabil și bun și moacă între inadecvat și acceptabil, deci viabilă pentru o sesiune, poate două de coit. Tridentul social proverbial era completat de sora blondei descrisă mai devreme, care merită o descriere mai amplă, pentru că de acum în colo toată povestea se învârte în jurul dânsei. Astfel: era o ființă umană de sex opus mie, cu trăsăturile faciale, feminine, reușite, frumoase chiar, care-mi permit a putea categorisi, fără reținere, aspectul feței ei, undeva între primele 10-15% moace din lume. Era tot blondă și tot la fel de creață ca și surioara ei; părul i se prelingea senzual, în valuri bucălate, pe umerii goi, albi ca varul nou aplicat, de fiecare dată când făcea o mișcare a capului, fie că  era pe direcția sus-jos, stânga-dreapta sau rotații de 360 de grade, ca în Exorcistul.

Păstrez ce e mai important la sfârșit [click to continue…]

{ 44 comments }

Îmi cer scuze

by Ursul on April 23, 2010

in CBSerial,La Agățat,Laiz

Încep prin a-mi cere scuze pentru că nu am mai scris nimic de mai bine de 3 săptămâni pe CityBear. Nu vreau sa mă scuz, dar am avut un motiv întemeiat pentru lipsa de activitate pe blog. Să vă povestesc ce s-a întâmplat.

La invitația Shakirei și a lui Antonio de la Rúa, logodnicul ei, am fost în Argentina, pentru o mini-vacanță pe plaja fantastică din stațiunea Rada Tilly, din Comodoro Rivadavia. Poate pare ciudat că soții Shakira, m-au invitat, pe mine, într-un astfel de concediu, dar nu e deloc. Practic, i-am întâlnit pentru prima oară pe prin intermediul unui site de swing-eri, acum vreo  doi ani. De atunci am rămas prieteni și ne mai vizităm din când în când, mai exact atunci când Isabel (urăște ca apropiații să-i spună Shakira) nu este în turneu și când eu găsesc timp în agenda mea super-încărcată.

[click to continue…]

{ 35 comments }

Azi, după ce mi-am rezolvat treburile necesare viețuirii sociale (muncă, învățat, mâncat, fumat, labă) m-am hotărât că ar fi utilă o bere. Așa că l-am sunat pe Ctrl+z să-l cinstesc cu o sticlă de Ciucaș, că ș-așa era un frig de stătea Hugh Hefner drept și fără viagra.

Ctrl+z întârzie mereu – întârzie și la întârziat – așa că m-am așezat pe o bancă (scaun lung pentru două sau mai multe persoane) să fumez o țigară (2, 3, juma de pachet). No, dar ce să vezi!? Pe ușa băncii (întreprindere financiară care efectuează operații de plată și de credit) a ieșit cea mai frumoasă femeie pe care am avut vreodată ocazia s-o privesc. Era atât de mișto de mi-a căzut țigara din gură. Blondă, 1.73 (cu aproximație, desigur), slăbuță și firavă la trup, îmbrăcată ca o bizniz-uămăn, în costum negru, cămașă albă și tocuri interminabile. Ieșise la un slim cu o colegă de muncă. Ambele lucrează la respectiva bancă. Și-am privit-o cum fuma… Când era mai, mai ca filtrul aprins să-i ardă degețelele, mi-am luat inima în dinți, m-am dus la ea și i-am zis:

[click to continue…]

{ 6 comments }