A doua dezamăgire mare: nu există Moș Nicolae. Cumva, părinții mei, folosindu-se și de dorința mea de a crede în supranatural, m-au convins totuși că Moș Crăciun există. Ceea ce mă duce la a treia dezmăgire, un an, doi mai târziu:

Nu există Moș Crăciun.

A patra situație, nu mi-a creat dezamăgirea direct, ci, decepția a survenit faptului că nu mi-am dat seama mai repede că: Dumnezeu nu există. Clerul se folosise de dorința mea de a crede în supranatural.

A cincea deziluzie trăită: dragostea nu există. Mă refer, aici, la dragostea aia, cu D mare, cea despre care toți poeții romantici și mai puțin romantici, scriu; cea despre care se fac comedii romantice, drame și filme de dragoste (cu D mare).

De atunci, nu mai cred în supranatural.

La invitația Shakirei și a lui Antonio de la Rúa, logodnicul ei, am fost în Argentina, pentru o mini-vacanță pe plaja fantastică din stațiunea Rada Tilly, din Comodoro Rivadavia. Poate pare ciudat că soții Shakira, m-au invitat, pe mine, într-un astfel de concediu, dar nu e deloc. Practic, i-am întâlnit pentru prima oară pe prin intermediul unui site de swing-eri, acum vreo  doi ani. De atunci am rămas prieteni și ne mai vizităm din când în când, mai exact atunci când Isabel (urăște ca apropiații să-i spună Shakira) nu este în turneu și când eu găsesc timp în agenda mea super-încărcată.

În Rada Tilly Village, am împărțit cu cei doi o cameră – nupțială – de hotel (motel, holiday inn). Cred că nu este cazul să vă spun că m-am distrat de minune cu ei.

Într-una din zile, micuța columbiană ne-a pus în scenă, mie și lui Tony, un spectacol special, un striptease pe ultimul ei single, cu tot cu costumația din videoclip. La sfârșit, marele Tony și Isa, s-au dus să facă un duș împreună. Eu am rămas în cameră, nu aveam chef de duș și în plus, îmi plăcea senzația pe care mi-o oferea sarea de mare din blănița.

Isabel își lăsase costumașul aurit, folosit si în videoclip, pe patul nupțial, așa că m-am gândit să-l încerc, ca să mă prostesc un pic prin cameră. Big Tony a terminat mai repede dușul, decât am anticipat eu, iar frumoasa sud-americancă, purtând doar un prosop pe cap, m-a prins în fața oglinzii, îmbrăcat cu topul și fustița aurită, unduindu-mă din mijloc.

-What the… a exclamat ea către mine. Take that of!

*Căzusem de acord cu cei doi logodnici, să folosim engleza în comunicare, deoarece în spaniolă, încă am probleme cu conjugarea verbelor la trecut și nu suport să nu vorbesc corect, în orice limbă aș folosi.

Desigur, nu m-am așteptat la o astfel de reacție din parte ei, dar m-am conformat rapid. M-am dezbrăcat, și i-am înmânat hainele. Din păcate, diferența de gabarit dintre noi, a fost fatală obiectelor vestimentare, care s-au lărgit cu cel puțin două numere, din cauza formelor (i.e. burții) mele, rotunde.

-Why would you, even, do that!? a continuat Shakira, punându-și topul pe lângă ea și observând că dacă l-ar îmbrăca, ar arată ca Snoop Dogg în tricourile lui mega-largi.

Eu, cu o mină vinovată, roșind ca un crab în apă clocotită, i-am răspuns cu capul în pământ:

- ‘Cause I’m a gypsy!?

Pe această cale, Isa, vreau să-ți cer și ție iertare și sper ca acest mic incident să nu slăbească prietenia dintre noi! I thought that your clothes are going to fit me!

Later Edit: Isa, I still want that endless story from underneath your and Antonio’s clothes!

Mow!

Dragă Dumnezeu,

Îți scriu în calitate de utilizator al serviciilor Yahvee! Inc. Pentru început aș dori să-ți mulțumesc pentru toate aplicațiile create pentru noi, utilizatorii acestei lumi, bărbații: animale, plante, materiale, jocuri, etc. Și pentru infrastructura absolut genială care ne permite să utilizăm lumea: aer, apă, pământ, foc, ș.a.m.d. În mod sigur aceste soft-uri rivalizează cu cele dezvoltate de Microsoft și Apple. Și chiar le depășesc pe-alocuri.

Subiectul principal al acestui mail, însă, este cea mai grozavă aplicație pe care ai lansat-o pe piață: Femeie. Pentru această aplicație îți sunt foarte recunoscător. Și cred că sunt în asentimentul tuturor utilizatorilor bărbați când spun asta. Deși Femeia este ultima ta creație, este o minunăție. Asta probabil este din cauză că aplicația a fost dezvoltată în urma feedback-ului primit de la primul utilizator-bărbat, Adam, după ce a început să se plictisească de restul soft-urilor puse la dispoziție. Desigur, prin asta nu se diminuează deloc realizarea companiei tale. Foarte tare este și faptul că spre deosebire de alte aplicații, care diferă foarte puțin de la variantă la variantă (a nu se confunda cu versiune), Femeie este deosebită cu fiecare variantă în parte. Nu se găsesc două variante Femeie la fel. Ceea ce este fantastic și ne face pe noi, bărbații, să nu ne plictisim niciodată de această aplicație superbă.

Deși această femeie este cea mai tare aplicație lansată vreodată, nu este lipsită de erori și bug-uri, unele supărătoare, unele de trecut cu vederea, iar altele de-a dreptul enervante. De la prima variantă care ne-a fost prezentată, upgrade-urile oferite prin serviciul Evoluție 1.0, au fost rare și au îmbunătățit foarte puțin soft-ul în sine. Deoarece a trecut atât de mult timp de la punerea în circulație a primei variante, cred că a venit timpul să scoateți, ca și companie, varianta Femeie v2.0.

Microsoft, când a lansat noua versiune de Windows, mai exact 7, a ascultat de feedback-ul și dorințele utilizatorilor. Așa că îmi permit să trimit mail-ul acesta, cu dorințele mele, către Yahvee!.

1. Cel mai enervant bug pe care l-am sesizat, folosind diferite variante de Femeie, este PMS-ul (Sindromul Pre-Menstrual). O dată pe lună, Femeie, o ia razna complet. Nu te mai poți înțelege cu ea. Nu mai răspunde la comenzi, iar la cele care răspunde o face total anapoda, ilogic. Acest bug se manifestă chiar înainte de auto-maintenance-ul lunar, cunoscut sub numele de Menstruație.

Legat de Menstruație aș avea de asemenea o doleanță: înțeleg pe deplin că auto-mentainance-ul este absolut necesar, dar mă gândesc că ar putea fi transformat într-un feature. Sau mascat într-un feature. Cum? Să vă explic: deci este necesară auto-întreținerea lunară, dar în loc să curgă sânge, elemente musculare și cheaguri de sânge, ați putea face în așa fel încât aplicația să expulzeze bere. Astfel, după cum spuneam, mentainance-ul este mascat în feature pentru utilizatorul-bărbat. O mare parte dintre utilizatori, printre care și eu ,am fi mai mult decât bucuroși de această trăsătură.

2. Un alt bug super iritant este ”durerea de cap” pe care Femeia, în oricare variantă o acuză, când un utilizator-bărbat vrea să se recreeze cu ea. Această eroare trebuie neapărat îndepărtată în versiunea 2.0.

3. Shopping. Update-ul pe care-l facem noi, sau auto-update-ul (a nu se confunda cu Upgrade, care se realizează prin Evoluție) este foarte costisitor. Înțeleg că nu putem folosi aplicația cu același skin (haine, cosmetice, operații estetice) mereu, dar pentru update-ul pentru Femeie v2.0 ar trebui să vă gândiți la o alternativă mai ieftină.

4. Interfața (comunicarea, atât verbală cât și non-verbală), cu timpul, a devenit foarte greoaie. Ba mai mult, în loc să asculte utilizatorul, aplicația a început să vorbească tot mai mult. Versiunea 2.0 ar trebui să rezolve și această problemă. Ceea ce mă duce la punctul 5.

5. V2.0 trebuie neapărat să vină cu un manual de instrucțiuni. Pentru că pe v1.0, neavând un manual, sau un tutorial, sau măcar un Help (F1), am început (noi, bărbații) să o folosim în anumite situații ciudate. Am umblat la Filesystem Permissions și am oferit aplicației mai multe drepturi decât trebuia. În mod sigur ați observat că datorită utilizării defectuoase Femeie are acum drept la replică, drept de vot și chiar dreptul de a-și alege utilizatorul. Ceea ce pur și simplu nu ar trebui să se întâmple. De aceea noua versiune trebuie să vină cu instrucțiuni și un tutorial de utilizare.

Momentan doar la aceste sugestii m-am putut gândi. Dacă în viitorul apropiat îmi voi aminti și alte aspecte, voi reveni cu un nou mail.

Aștept cu interes sporit răspunsul companiei și al tău, domnule director Dumnezeu. De asemenea vreau să te anunț că, în cazul în care Femeie v2.0 va intra în development, mă angajez cu multă plăcere la a fi tester. Sper ca sugestiile mele să fie luate în considerare, pentru a putea și eu spune Femeia v2.0 was Mow idea!

Cu stimă,
Ursul Orășean
ursul[at]citybear[dot]ro

Mow!

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Dar în mod sigur, știai deja asta.

Dragostea e ca o friptură mare, de obicei cu sos, servită cu garnitură de orez, piure, sau ciupercuțe, dar niciodată lângă cartofi prăjiți. Festin urmat de un pahar bun de vin roșu sau alb, depinde de starea de moment și apoi de un pahar de bere, servită rece, ca să îți rămână urmele degetelor pe condensul format pe pahar. În zilele de instabilitate emoțională recomand să se continue cu Jack, tequilla, daiquiri și țuică de prune. Vă veți îmbăta, dar nimic nu e mai frumos ca o beție din dragoste.

Cu acest textuleț (fix 500 de caractere) particip la Concursul de Proză Arhiscurtă organizat de Trilema. Nu pierd nimic și îmi prinde bine exercițiul. E ciudat să creezi ceva care să-ți placă, dar să fie plăcut și altora, când ai o astfel de limită. De asta nu m-a atras niciodată poezia. Limitele și regulile.

Țineți-mi pumnii!

-Coae! se aude o voce veselă de lângă el. Imediat după se aude un zdrăngănit metalic, din acela cum doar o ușă imensă, ruginită poate produce. Ursul nu observase până acum ușa. Acum însă i se părea firesc ca acea poartă să se afle în mijlocul parcului și să strălucească nenatural.

-Ce faci Bob? se trezește mamiferul omnivor zicând, deși este prima oară când îl întâlnește pe piticul verde și gârbov. Din nou, i se pare firesc să-l cunoască pe Bob. Cine nu-l știe pe Bob!?

-Cam toată lumea mă știe, răspunde piticul și desigur, în mintea ursului e normal ca Bob să-i cunoască gândurile cele mai intime.

Ușa metalică izbucnește în văpăi florale. Un filodendron înflorește în mijlocul peisajului. Ce feerică poate fi toată imaginea asta! După un moment de introspecție, ursul zice pe un ton ce denotă siguranța:

-Mă duc să vorbesc cu Ziditorul. Mă retrag din planurile sale!

-Serios?! De ce? i se răspunde cu mirare reținută.

-Nu mai pot, nu mai vreau, nu-mi mai doresc toate trendurile astea descentrate. Nu-mi mai permit să-mi pierd timpul cu planurile lui sățioase. Zațuri și atât! Nici măcar nu-mi mai place!

-Cum crezi, concluzionează Robert.

Ajuns sus, la etajul 4, aproape de Ziditor:

-Salut.

-Salut, îl întâmpină și salamandra bărboasă.

-Am venit să vorbim.

-Spune, te rog.

Privindu-l pe ziditor, ursul își pierde din hotărâre:

-Hm… ce zici de alegeri, hî!?

-Mda… cam nașpa cu alesul aista al răului cel mai mic.

-Așa zic și eu, răspunde ursul, văzându-se clar că se simte incomod.

-Mai era ceva ce voiai să discutăm? rostește șopârla maronie, nebărbierită.

-Nu. (pauză) Nu, atât.  O după-amiază plăcută! grăiește mamiferul, dezamăgit de sine și de incapacitatea sa de a se impune în fața ziditorului.

-Auzi! Ia valsul ăsta, apoi du-te printre nămeți, cu o sticlă de scotch și gândește-te de ce bat clopotele. Am ordinele mele și va trebui să vorbesc cu fină-ta, termină salamandra, confirmându-mi majoritatea îngrijorărilor.

Ctrl+z întârzie mereu – întârzie și la întârziat – așa că m-am așezat pe o bancă (scaun lung pentru două sau mai multe persoane) să fumez o țigară (2, 3, juma de pachet). No, dar ce să vezi!? Pe ușa băncii (întreprindere financiară care efectuează operații de plată și de credit) a ieșit cea mai frumoasă femeie pe care am avut vreodată ocazia s-o privesc. Era atât de mișto de mi-a căzut țigara din gură. Blondă, 1.73 (cu aproximație, desigur), slăbuță și firavă la trup, îmbrăcată ca o bizniz-uămăn, în costum negru, cămașă albă și tocuri interminabile. Ieșise la un slim cu o colegă de muncă. Ambele lucrează la respectiva bancă. Și-am privit-o cum fuma… Când era mai, mai ca filtrul aprins să-i ardă degețelele, mi-am luat inima în dinți, m-am dus la ea și i-am zis:

- Auzi… Scuze că mă bag ca șurubu-n piuliță, dar m-ar interesa să știu când termini programul.

- Mmm… dar de ce te interesează? m-a întrebat ea curioasă.

- Mă gândeam că pe frigul ăsta, ar merge o cafea fierbinte.

Mi-a zâmbit și mi-a arătat programul de pe ușă: 09:30 – 18:30. Mai era o oră.

Într-un târziu a apărut și Ctrl+z; ne-am dus într-un pub, am topit o bere în 10 minute, i-am  lăsat banii pe consumația mea și două țigări pe masă și-am tăiat-o mai repede decât o katana despică un cocos.

Am așteptat-o două minute în fața băncii, până și-a luat paltonul pe ea, apoi ne-am pornit în sus pe bulevard, până la barul ei preferat (după cum mi se confesase).

Am vorbit, am râs, ne-am simțit bine cam… juma’ de oră. Nu mai rezistam, trebuia să-i spun, căci altfel mi-aș fi pierdut mințile:

- Te iubesc!

Mina ei a trădat surprindere absolută. Mi-am dat seama instant că și ea simțea același lucru pentru mine. E și normal B-) ! Mi-a răspuns fâstâcindu-se, din cauza emoțiilor:

- Mdaaa… bineee… Eu o să mă duc până la toaletă. Stai aici! Da?

După ce s-a ridicat de la masă i-am strigat plin de patos:

- I want to have your babies!!!

Atunci a început să fugă. Biata de ea însă a greșit ușa și a ieșit în sprint afară. Posibil să nu fi știut că era toaletă și în barul în care ne aflam și s-o fi dus la ăla de lângă. Cred că avea diaree sau ceva, pentru că 2 ore cât am stat s-o aștept nu s-a întors. Până la urmă am plecat acasă, că începea StarGate SG-1 pe AXN.

Totuși, mă simt destul de nașpa că i-am frânt inima așa de rău. Săraca, ce-o fi simțit când a ieșit din baie și nu m-a văzut acolo?

Din senin se auzi o voce subțirică de sub ei:

-Hei, nu vă supărați…

Omul buimac, căutând din priviri în stânga și în dreapta, răspunse:

-Nu mă supăr, da’ cine ești? Unde ești? Arată-te.

Vocea îi răspunse negreșit:

-Sunt aici. Sunt o călugăriță.

-O mireasă a Domnului? De ce nu te arăți? continuă impacientat omul.

-Dar mă arăt, idiotule! Sunt aici jos, la capul scărilor. Și nu sunt o călugăriță d-aia, sunt o Mantis religiosa.

Omul și ursul și-au coborât privirea spre unde spusese graiul că se află și văzură insecta carnivoră, lungă de vreo 10 cm.

Cei doi au luat-o la goană înnebuniți. Și-au fugit, și-au fugit, vreo 20 de minute, până au fost siguri că goanga nu-i mai poate ajunge. Suflând din greu, ursul și omul s-au proptit de un zid, pentru a se odihni. După ce și-au tras un pic suflarea, ursul zice:

-Să-mi bag pula p…igmeii, ce m-am speriat căcat pe mine când a vorbit călugărița aia!

Povestea este, de fapt, o adaptare a unui banc, pe care eu îl consider foarte amuzant. E vorba de un om, un cal și-un câine. Dacă vreți vi-l zic. Dar l-am cam stricat oricum povestindu-vă despre călugăriță, așa că nu prea mai are rost.

Pozele îs făcute de InsaneB, care comentează acilea pe blog când îl apucă nebunia. Am făcut și eu câteva, dar telefonul lui e mai tare-n megapixeli ca al meu, așa că vă mai ofer câteva cadre. Și da, e adevărat că am văzut-o la muncă în timp ce eu fumam o țigară și el înfuleca un sandviș, de asemenea e adevărat că locul unde lucrăm e situat foarte aproape de o stână. Aproape de stână, nu la stână, da? Cine-a mai văzut urs care să muncească în oierit!? Bine, adevărul e că nimeni n-a mai văzut urs care să lucreze în relații clienți… Sau… să lucreze, punct.

Ce-au ăștia mă?

Ce-au fugit așa?

Voiam să știu direcția spre Călugăreni.

Bag pula! Mă duc tot înainte.

Și e adevărat că a vorbit cu noi!

Iubirea/dragostea/amorul. Sunt doar cuvinte. Dar ascund ceva vital, critic pentru viața unui individ. Orice om, fie el bărbat sau femeie, căuta sentimentul, starea aia de bucurie și extaz, jale și soare peste luna. Se caută mai multe tipuri de iubire, dar mai jos voi vorbi doar despre relațiile amoroase; nu fraternă, maternă, prietenie etc.

1.a) Și când unul din aceste trei cuvinte ce au sub ele același concept lovește individul, acesta cade secerat. Ciudat e că-i și place. Îi place să sufere din dragoste. E un fel de Fait Clab, dacă vreți. Iei bătaie pentru că vrei; și primești, până și satisfacție. Se pare ca toți suntem MASOCHIȘTI. Vă dau un sfat atunci: aveți grijă data viitoare când strâmbați din nas la vederea unui fetiș. (La ăla cu mirositul încălțărilor strâmbați-vă cât vreți, că e pur și simplu ieșit prea mult din tiparele comunului, sau a unității mintale a omului. Ardeți-i pe rug! -Glumesc desigur- Însa ați putea s-o faceți…)

1.b) Suntem sadici de asemenea, căci ne facem jumătatea să sufere, câteodată, de ce sa nu recunoaștem, voit. Sau dacă nu voit, îi lăsam să sufere în continuare, deși le putem opri suferința cu un simplu gest sau cuvânt (sau succesiuni de cuvinte, numite propoziții). Deci suntem SADICI. Prin simplă aritmetică: Sadic + Masochist = S&M addict. Cu toții suntem. Toți cei care ne-am îndrăgostit, care am fost îndrăgostiți, care suntem îndrăgostiți, care iubim cu toata inima, sufletul si trupul și care ne vom îndrăgosti pe viitor. Are logică teoria mea, nu? Iubim BDSM.

2. Dragostea ce leagă două persoane, am ajuns să-mi dau seama, nu-i face pe aceștia siamezi, ci mai mult un soi ciudat de “cunoștințe intime”. Expresia matematică a unei relații amoroase e (cam) așa:

iubit (sau iubita)= [(un fel de rudă * relație intimă + prieten apropiat/exigență) * intensitate iubire + comunicare - (neîncredere + îndoieli din relațiile precedente + melancolia relației + compromisuri)]/lipsa de comunicare

2.adăugire) Schimbările de stare și de personalitate bruște, sau line pot fi adăugate în ecuație fie cu plus fie cu minus, cu un anumit procent, în prima paranteză rotundă, pentru că depinde de individ și diferă foarte mult de la caz la caz.

2.adăugire) Desigur, voi mai lucra la ea ca are destule lipsuri. Dar într-un final o voi perfecționa. Sper!

3. Ca două persoane să se iubească și să reușească să ducă relația până la capăt (aici numind moartea) trebuie ca fiecare mască/personalitate de stare a primului participant sa placă/îndrăgească fiecare dintre măștile/personalitățile de stare al celui de-al doilea participant la relația de tip amoros. Și invers.

3.exemplu) subiectul A are sa zicem 3 stări ale personalității sale (deși în realitate sunt mult mai multe!!!) iar B doar 2.

Din punctul de vedere al subiectului A (Alina) vizând subiectul B (Bogdan):
A1 trebuie sa placă pe B1
A1 de asemenea trebuie sa placa si pe B2
A2 trebuie sa placă pe B1 și pe B2
A3 la fel (B1, B2)
Apoi plecând de la subiectul B spre A :
B1 trebuie sa îndrăgească/placă pe A1
B1 trebuie sa placă pe A2
B1 —> A3
B2 —> A1
B2 —> A2
B2 —> A3

3.clarificare) Și dacă vă gândiți ca stările de personalitate și măștile sunt nenumărate, de ordinul zecilor, sau chiar atingând suta în diferite cazuri, aceste combinații de plăcut/îndrăgit devin aproape imposibile.

Sper ca după ce ați citit acest entry vă simțiți cu doi milimetrii mai deștepți. Sau măcar cu 3-4 milimetrii mai edificați. Sau că ați rămas cu ceva. Sau că ați avut câteva momente de bucurie a cunoașterii. Sau a cunoașterii umorului. Sau că (măcar) v-a plăcut. Sau măcar un comment de genul: “Merge…”. Sau o vorbă bună la un prieten. Sau că l-ați citit, vă mulțumesc!

Mow!

Technorati Profile

Viaţa e blondă în viziunea mea. E extrem de inteligentă şi bine educată. Nu a avut profesori, ci este autodidactă. Ştie totul despre toate, până la moarte. Dar mai departe nu. După pragul morţii nu mai ştie nimic. Este şi normal, acest aspect neintrând în atribuţiile ei.  Se înţelege bine cu moartea, dar despre asta vorbim altcândva. Se îmbracă în pantaloni largi (eleganţi sau nu) şi e dinamică. Are un simţ al umorului bine dezvoltat, dar cam sumbru. Sau poate oamenii nu sunt în stare să-i înţeleagă dedesubturile. Nu aş şti să vă precizez exact, fiind şi eu până la urmă, doar un om. Îi place să dea târcoale omului. Din când în când îl înghionteşte pe scenă, amuzându-se copios.

De multe ori, ea stă cocoţată pe garduri de beton, ciuciulete şi veghează asupra omului. Sarcasmul şi ironia îi sunt pe plac peste putinţă. Atât cel pe care îl practică ea, precum şi cel folosit de omuleţii ei.  Se iubeşte pe sine în excese continue de narcisism cras. Poartă bluziţe şi cămăşi roşii, mov, albastre, verzi… câteodată decoltate, alte ori nu. Combină culorile cu bun-gust.

Zâmbeşte mai mereu. Zâmbetul îi dispare de pe buziţele-i roz doar când râde.

Când omul stă la televizor, sau pierde timpul pe alte căi plictisitoare, ea se plimbă nervoasă prin centrul sufrageriei. Apoi se calmează şi se uită şi ea la film. Dar nu-l vede niciodată până la capăt, căci până la urmă găseşte ceva mai interesant de făcut. E mândră.

Urăşte războaiele, dar o amuză într-un fel. Din când în când tânjeşte după câte unul. Iar oamenii întotdeauna îi fac pe plac, pornind lupte fără nici o noimă.

Ea îi găseşte pe artişti, în general, ca cele mai nostime fiinţe.

Nu se fardează şi nu se machiază. Nu-şi face unghiile şi nu mănâncă grăsimi.

Are un control aproape total asupra omului, dar îl influenţează foarte puţin. Ba chiar are grijă de el atunci când e în pericol să dea colţul, insuflându-i instinctul de auto-prezervare. Consideră pornografia ilară, dar nenecesară.

E o acrobată de excepţie. Nimeni nu o întrece.

Râsul ei animă pădurile, iar zâmbetul ei torturează sufletele celor tineri şi celor bătrâni deopotrivă. Bebeluşii simt atingerea ei caldă, mâna ei cu piele fină, îngrijită cu cele mai bune uleiuri divine.

Bătrânii o jelesc… şi ei îi place la nebunie. Se uită cu înţelegere la ei, dar nu intervine nicicum. Doar arareori îi mai mângâie pe creştet. Îi ia de mână şi îi înmână senină în braţele morţii.

E foarte frumoasă. Tinerii adolescenţi sunt toţi în limbă după viaţă. Ducând această pasiune până la obsesie.

Îi plac la nebunie sărbătorile şi neuro-chirurgii.

Acum stă şi se uită peste umărul tău la monitor, citind odată cu tine… Zâmbeşte. A zâmbit şi când scriam eu entry-ul ăsta.

Ea e viaţa. Viaţă. Un cuvânt, o denumire ce îi face atâta nedreptate. Ar fi trebuit ca omul să găsească alt termen… Unul mult mai pompos, mai expresiv, mai puternic. Dar e bine şi aşa, gândeşte ea. Dinozaurii nici măcar nu puteau grăi. Ce eră plictisitoare a fost aia. Fără artişti…