În mod normal, m-aș bucura pentru ei, pentru că știu cum e să stai în anonimat. E frig, e întuneric și stai cu cracii în pișat. Iar Ivanovici e un delikat. Glumesk, Ivanovici nu e un anonim, din păcate, adaug eu. Această gală ajunsă la ediția a 8-a, e un lucru frumos, în principiu. Ca și comunismul, sau ardeii umpluți. Dar în practică, comunismul suge cur și ardeii umpluți au gust de vomă. E un gest frumos să dai premii/diplome (fie ele de aur și/sau de carton) sportivilor, în semn de mulțumire și de apreciere pentru ce-au făcut de-alungul unui an. Execuția a fost însă proastă de nu se poate. Recunosc, nu am văzut de la început gala și nici n-am urmărit-o cu sufletul la gură. De fapt, am dat pe Digi Sport exact în momentul în care tipa bună, componentă a echipei feminine de spadă, se lua de Ivanovici că presa din România dă prea multă importanță fotbalului și prea puțină altor sporturi. Pe lângă subiect: de fapt toate fetele din echipa națională de scrimă sunt bune. Și când zic bune, o spun cu tot respectul cuvenit. Puține lucruri sunt mai sexy în lumea asta, ca o fată/femeie cu o spadă în mână. Apropo, ați observat cum din păcate nu-i știu numele. Asta se datorează pe deoparte ignoranței mele și pe de-altă parte atenției scăzute pe care media din România a acordat-o unei realizări importante și frumoase. Touché Simona! – Cred că Simona Alexandru o cheamă.

Oricum, trecând peste această problemă care mă rușinează, voi muta atenția către premiile acordate de acest săptămânal sportiv și se pariuri. Nu voi vorbi despre problemele techinice și organizarea proastă, voi trece la ce mă doare:

Profesionistul anului: Viorel Hizo
Impresarul anului: Florin Manea
Premiul legendei: Ilie Balaci
Explozia anului: Cristi Tănase
Conducătorul anului: Marius Stan
Portarul anului: Cristi Bălgrădean
Luptătorul anului: Cătălin Moroşanu
Omul anului: Novak Martinovici
Fundaşul anului: Marcos Antonio
Preşedintele anului: Ioan Horoba
Stranierul anului: Wesley
Campionii anului: Oţelul
Emoția anului: Cătălin Tolontan
Analistul anului: Ilie Dumitrescu
Investiţia anului: Viorel Păunescu
Mijlocaşul anului: Lucian Sînmărtean
Meseriaşul anului: Daniel Pancu
Boxerul anului: Lucian Bute
Sportivul anului: echipa feminină de spadă
Atacantul anului: Ionel Dănciulescu
Managerul anului: Nicolae Badea
Transferul anului: Gabi Torje
Fantasticul anului: Dan Petrescu
Fotbalistul anului: Cristi Săpunaru
Antrenorul anului: Dorinel Munteanu
Premiul special: Dumitru Dragomir

Hmmm… OK. Ceea ce nu înțeleg este Gala Fantastik este dedicată sportului sau fotbalului plus câteva mențiuni. Dacă e cea de-a doua varintă atunci e OK. Dacă gala este dedicată sportului Românesc în general, atunci de ce nu există și categoria de Pivotul anului (handball și baschet), Interul anului, Karatistul anului, bla bla-ul anului. Adică mi se pare o idioțenie să acorzi Boxerul anului și o groază de premii pentru fotbaliști. Și nici măcar fotbaliști. Ci tot felul de specimene de oameni de fotbal. De asemenea, ordinea în care au fost înmânate premiile este logică lipsită de. Dar până la ordine, ne mănâncă categoriile:

Profesionistul anului. Credeam că toțioamenii de acolo erau profesioniști. Până la urmă mi-am dat seama că nu și faptul că Hizo a câștigat premiul a căpătat sens.

Analistul anului. Nu am nimic cu faptul că a câștigat Dumitrescu. Bravo lui. Câteodată, împreună cu MM, fac chiar analize și show-uri bune. Am o problemă legată de faptul că există această categorie! Gata! Ajunge! La categoria Cel mai sexy urs care are și blog și se dă mare pe internet la prietenii lui cu asta, câștigătorul e: EU, în pula mea, că-s unic, prieteni.

Impresarul anului. the Fuck!? Apropo, chestia asta este legata de transferul anului. Alte două categorii inventate de Ivanovici și ai lui cu scrotul.

Premiul legendei. Deși sună ciudat, bănuiesc că este o traducere acceptabilă a Lifetime Achievement. Dar atunci de ce mai aveau nevoie de un premiu special!? A da! Ce fraier sunt! Trebuiau să-l pupe un pic în cur pe Dragomir. Să-i dea și lui un pic de timp la televizor, ca să-și spună părerile despre DNA și despre cum e în viață. Hm, aici îmi amintește de un prieten de-al meu. Și în plus trebuia să-i dea ceva în schimb, doar gala a fost ținută la Ballroom Kăkat împrăștiat , sau ceva asemănător, deținut de fiul lui Mitică! Ah! Ce reuniune frumoasă! Nepotisme și prietenisme și lipsă de profesionalism peste tot!

Explozia anului. Nici nu voi zici nimic în amănunt. Doar că devine și mai stupidă categoria când câștigă Dodel.

Omul anului! Auzi! Omul anului! Man of the Year! Și este câștigat de Martinovici pentru că i-a futut șuturi în cap unui suporter! Marea lui realizare este de a se fi purtat ca un dobitoc. Ca să nu creez polemici, la faza aceea, ar fi fost de ajuns să-l pună jos pe derbedeul ăla care merită pușcărie și atât. Asta a și făcut în primă fază, dar apoi a-nceput să-l joace în picioare. Inadmisibil. Dacă îl ținea jos, fără să-l lovească mai apoi, până la intervenția forțelor de ordine, atunci merita o statuie. Așa, nu merită titlul de Omului Anului! … Auzi… Omul anului…

Investiția anului. Viorel Păunescu. Ummm… ce? Ce investiție? De ce avem categorie pentru investiții? Și Păunescu unde-a investit? O fi investit, dar ce-l face să aibă Investiția Anului!?

Meseriașul anului. Daniel Pancu. Minciuni și povești. Meseriațul anului e ăla care mi-a montat centrala termică în casă și mi-a astupat apoi toate găurile din pereți. Ce cretin a putut inventa numele categoriei? Un cocalar. În acest punct mi-am dat seama că premiile astea sunt acordate de cocalari unor alți cocalari, ca să se bucure ceilalți cocalari în fața televizorului, că au ce vedea în timpul zilei pe Digi și nu tre’ să schimbe canalul pe Diskavări.

Managerul anului. Desigur! Pentru că managerul… găsiți voi o explicație la asta.

Și în ultimul rând, EMOȚIA ANULUI! Emoția anului pentru mine este scârba. Pentru Ivanoviki e Tolontan. Mai nou, Tolontan face parte din spectrul de trăiri umane. Nu spun că articolele lui despre Mihai Neșu nu au fost emoționante, dar să numești o categorie emoția, Emoția, EMOȚIA anului, dă dovadă de prostie. Părerea mea.

Sincer, pe final, vă zic că mă doare-n cur de gălile lor și de adunările cocalarilor date în direct la televizor. dacă nu doream, nu mă uitam la tot eșecul ăsta de gală. Dar mă doare de incultura care se pare, mai nou se răspândește prin jurnalism și prin televizor. Și prin site-uri de știri, care scriu depre moartea unei prostituate de 59 ani pe care o chema Mariana Cur-de-Fontă, sau ceva de genul ăsta; sau consumă 20 de rânduri comentând apariția unui extraterestru într-o poză dureros de photoshop-uită. Și exemplele pot continua. Dar n-o vor face.

Trăiască cocalaria din mass-media! Muie!

Astăzi se joacă meciul pentru care Dumnezeu a inventat fotbalul: Barcelona – Real Madrid. Până la ora 22:00 , ora începerii partidei sunt în stand-by. Nimic nu contează astăzi, aștept doar lovitura de start a partidei.

Mow!

LE: Zece motive date de comunitatea fanilor Real  Madrid de pe footballclub.ro pentru care nu se poate rata acest meci.