From the monthly archives:

October 2009

Lansare Hyde Park a la Lorena Lupu

by Ursul on October 28, 2009

in Bukz

Cea de-a treia carte a autoarei/actriței Lorena Lupu se va lansa pe 28 noiembrie. În urma unui poll postat pe blog, a ajuns la concluzia că cel mai bine la public ar prinde:

o lansare “nocturnă”, undeva, într-o cafenea, cu expoziţia aferentă a pozelor co-autorului Dinu Lazăr, lumânări parfumate, şi “vrăjeala” seducătoare a prezentatorului nostru, redactorul-şef al publicaţiei Playboy România, hedonistul number one Dan Silviu-Boerescu? (Mai am nişte surprize în vizor, dar vreau să am un “DA” ferm înainte de a le dezvălui numele.) Bine, nu nocturnă, dar să zicem un 21.00

Nici că se putea mai bine!

Aveți aici și trailer-ul volumului Hyde Park.

Eu, în calitatea mea de urs orășean, voi sui în primul tren din data de 28, care merge la Bucale cu gândul la o lansare intimă, cu atmosferă, ciudățică și sper eu cu un strop de umor (deoarece, umorul dă gust vieții – e ca sarea). O lansare nu ca altele la care am fost în orașul în care m-am născut: lipsite de viață, de substanță și de carismă, cu săli pline de liceeni, obligați de profesorii de Limba și literatură română să participe la eveniment. Boooring!

No, oricum, care se mai bagă? Trenurile spre București sunt încăpătoare. Credeți în urs! Mow

Pentru mai multe informații vizitați blogul Lorenei, desigur.

{ 31 comments }

Sau Bunul, ursul awesome și talentatul cântăreț român

Două din cele trei elemente ale enumerației sunt pe bune, iar una e sarcastică.

Uei-să! În seara asta, ursul, adică eu, a avut parte de o excitare masivă a papilelor gustative. De ce? Vă spun acum.

*Se uită pierdut în spațiu, fluierând acordurile de la Burning Love a lu’ Connect()r*

A! Da. Am mâncat ciuperci pleurotus sărate bine și prăjite pe plită, champignioane albe și brune, la fel, făcute pe plită și aripioare de pui date prin pesmet. Toate, udate cu un Tuborg Strong la sfârșit, pentru a nu se opri pe esofag. Mmm… ow!

De vre0 trei ani tot aștept să simt gustul pleurotusului, gâdilându-mi centrii nervoși din nou. Asta, de când, lucrând la un hypermarket (2 săptămâni), am desfăcut o caserolă de astfel de ciuperci, le-am asezonat cu condiment de BBQ și apoi le-am prăjit pe ustensila de „caserolat”.

Laif-stail frate (soră/verișori/amici/necunoscuți)!

Într-un fel, masa asta mi-a adus aminte de festinurile la care eram supus o dată la câteva luni de plum.

Acum îl voi lăsa pe ConneXr să vă umple de cunoaștere prin ultimul lui text filosofic:

I uană taci ior bunny face, bunny hole, butty!

Luați aminte!

Mow!

Da, am ceva cu Coniectăr. De asemenea, vă informez cu bunătate și candoare că textul ăsta e un pamflet și trebuie tratat ca atare. Oricum, cine dracu citește cîcatu’ ăsta scris cu opt!? Yo’ mama’s so fat that when she reads this text she thinks it’s bread crumms and she licks the screen. Don’t sue! I’m awesome! And I have awesome hair! Awe-Some!

{ 3 comments }

Azi, după ce mi-am rezolvat treburile necesare viețuirii sociale (muncă, învățat, mâncat, fumat, labă) m-am hotărât că ar fi utilă o bere. Așa că l-am sunat pe Ctrl+z să-l cinstesc cu o sticlă de Ciucaș, că ș-așa era un frig de stătea Hugh Hefner drept și fără viagra.

Ctrl+z întârzie mereu – întârzie și la întârziat – așa că m-am așezat pe o bancă (scaun lung pentru două sau mai multe persoane) să fumez o țigară (2, 3, juma de pachet). No, dar ce să vezi!? Pe ușa băncii (întreprindere financiară care efectuează operații de plată și de credit) a ieșit cea mai frumoasă femeie pe care am avut vreodată ocazia s-o privesc. Era atât de mișto de mi-a căzut țigara din gură. Blondă, 1.73 (cu aproximație, desigur), slăbuță și firavă la trup, îmbrăcată ca o bizniz-uămăn, în costum negru, cămașă albă și tocuri interminabile. Ieșise la un slim cu o colegă de muncă. Ambele lucrează la respectiva bancă. Și-am privit-o cum fuma… Când era mai, mai ca filtrul aprins să-i ardă degețelele, mi-am luat inima în dinți, m-am dus la ea și i-am zis:

[click to continue…]

{ 6 comments }