Cam aşa arăt în fiecare zi, înainte să plec la muncă: [poza din sidebar].
Mda… Ţigara mai lipseşte, în rest este un portret perfect.
Asta voiam să vă spun şi pe această cale vreau să-i mulţumesc Lindei Silvestri, talentului ei şi faptului că şi-a făcut blog pe sketchedout. După cum probabil v-aţi dat seama schiţa cu ursul e desenată de Linda Silvestri şi se numeşte Early Risers.
Thank you very much Linda, for letting me post this artwork on my blog!
M-a impresionat foarte mult faptul că mi-a răspuns, în primul rând şi de asemenea, cum mi-a răspuns, la comment-ul în care am întrebat-o dacă pot folosi poza asta pe blogu’ meu, mai ales că a câştigat vreo 5 blog-awards. Foarte cordială, respectuoasă, dar fără să se lungească la scrieri fără sens. Nu ştiu cum ar fi reacţionat un blogger român cu premii câştigate, dacă un coleg de breaslă, abia ieşit, necunoscut, l-ar fi întrebat dacă poate folosi un desen de prin articolele lui. Dar poate sunt şi românaşi ok…
De la o vreme încoace sunt atras de două cântăreţe britanice. Una scoţiană, Amy Macdonald, iar alta, englezoaică, Lily Allen. Au stiluri diferite, deci nu pot spune care îmi place mai mult, căci ambele genuri le agreez la fel de mult.
[click to continue…]
De vreo oră stau la calculator ascultând, Down Under - Men at Work şi Africa -Toto, pe repeat. Ce? Chiar îmi plac melodiile astea! Oricum, trecând peste asta, în post-ul astă voiam să vă povestesc cum multă lume are o părere greşită despre mine, începând cu fosta profă de mate. Şi cum încerc eu să combat asta.
Ce înseamnă părere greşită? Mă urăsc atât de tare (din varii motive, doar de ei cunoscute) încât m-ar stropii cu benzină şi mi-ar da foc. Sau m-ar lipi cu faţa de plita încinsă.
[click to continue…]
Mi-a făcut plăcere deosebită să scriu unele texte şi îmi place la fel de mult să le recitesc. Desigur, de fiecare dată când citesc ceva ce-am scris, modific câte un cuvânt, câte o propoziţie, şterg câte un paragraf sau adaug unul nou. Tocmai pentru că mie îmi place acest text, l-am mutat de pe vechiul blog, aici, în mod normal revizuit şi adăugit. Sper să vă placă şi vouă la fel de mult cum îmi place mie să-l rescriu la infinit.
Viaţa e blondă în viziunea mea. E extrem de inteligentă şi bine educată. Nu a avut profesori, ci este autodidactă. Ştie totul despre toate, până la moarte. Dar mai departe nu. După pragul morţii nu mai ştie nimic. Este şi normal, acest aspect neintrând în atribuţiile ei. Se înţelege bine cu moartea, dar despre asta vorbim altcândva. Se îmbracă în pantaloni largi (eleganţi sau nu) şi e dinamică. Are un simţ al umorului bine dezvoltat, dar cam sumbru. Sau poate oamenii nu sunt în stare să-i înţeleagă dedesubturile. Nu aş şti să vă precizez exact, fiind şi eu până la urmă, doar un om. Îi place să dea târcoale omului. Din când în când îl înghionteşte pe scenă, amuzându-se copios. [click to continue…]
