http://maxhill.deviantart.com/

Domnului Președinte Klaus Iohannis

Domnule Președinte Klaus Iohannis,

Votul de pe 16 Noiembrie 2014 nu a fost unul pro-Iohannis. Toată lumea știe asta, inclusiv dumneavoastră, bănuiesc. Dar nici anti-Ponta, oricâte guri ar zice asta. Votul de ieri a fost unul anti-corupție, anti-furt și anti-minciună.

Ponta (Fonta, Monta, Muie, sau cum i-or mai zice alegatorii lui) este cel mai vizibil exponent al aceste categorii de nesimțiți. Și da, s-a votat împotriva lui cu ură. Candidatul Klaus Iohannis a avut norocul să fie la locul potrivit, iar după victoria de ieri, sperăm că este și omul potrivit. Si este imperios necesar ca el să fie.

Să vă spun de ce: în 1989 părinții mei m-au lăsat la bunici, s-au luat de mână și s-au grăbit să ajungă la Modarom. Auziseră că se trage în conaționalii lor. Trebuiau să fie acolo, trebuiau să fie solidari, își doreau schimbare, își doreau să fie liberi, să-njure pe cine vor ei, cum vor ei, să voteze democratic, să-mi ofere mie un mediu în care pot să mă dezvolt liber și să fiu fericit. Și le voi fi mereu îndatorat pentru acest lucru.

Însă, atunci eram mult prea mic pentru a înțelege ce se întâmplă. Acum am ajuns la vârsta la care înțeleg. Acum și noi, copiii care în ’89 nu înțelegeau, vrem schimbare. Pentru că nu ne dorim ca tot ce-au făcut ai noștrii să fie în zadar. La rândul nostru, am dovedit că suntem gata să luptăm pentru ea, la fel cum părinții noștrii au luptat pentru libertatea lor și un viitor mai bun pentru noi. În noi nu s-a tras, dar am arătat tuturor că așchiile nu sar departe de trunchi. Am demonstrat că nu mai putem fi mințiți cu televizorul, că nu ne vindem votul pe zahărul și uleiul lor. La 25 de ani de la Revoluție, ne-am săturat să fim furați și mințiți.

Nu mai vrem corupție, nu mai vrem hoți la conducere și nu mai vrem să fim mințiți. Acum, după 25 de ani, înțelegem că ceea se întâmplă în țara noastră, nu este normal. Vrem normalitate. Ne-ați promis asta. Și eu sper din tot sufletul că vă veți ține de cuvânt. Pentru binele meu, generatiei mele, părinților și bunicilor mei, generațiilor care vor urma și pentru binele dumneavoastră. Pentru că dacă ne-ați mințit și dumneavoastră, ceea ce s-a întâmplat pe 16 în toate orașele mari, se va întâmpla din nou. Probabil înzecit. Pentru că ce mi-e clar după seara dintre 16 și 17, este că noi românii vrem schimbare, vrem normalizare, vrem să ni se zică adevărul și vrem progres.

Domnule Iohannis, trebuie să acceptați cu mare umilință șansa care v-a fost dată de către români. Aveți șansa să faceți istorie. Vi s-a oferit posibilitatea de a fi un președinte iubit. Eu am încredere în dumneavostră, până la proba contrarie. Dar fiți sigur, că de-mi veți înșela încrederea, a doua zi voi bate la porțile Palatului Cotroceni cerându-vă demisia. Și voi ajunge acolo cu trenul, cu bilet cumpărat din banii mei.

Exercițiu (under-the-influence: Beigbeder)

“Cătălin Mitu doarme diminețile și dansează nopțile, până la răsărit -cu tequila-. Ați văzut vreodată așa ceva? Un astfel de răsărit? Deasupra de tot e gălbui transparent, apoi, mai jos o mare de portocaliu deschis și la linia orizontului e roșu aprins. Apoi culorile se amestecă într-un tot unitar. Un fenomen ce te umple de fericire și face ca toate inhibițiile să dispară, de-îți vine să-l sorbi… din priviri.

Câteodată, el, Mitu pe numele de familie, face pe revoluționarul și eliberează Cuba, în repetate rânduri, sau când nu e are chef s-o facă pe eroul, își strânge o colecție impresionantă de șurubelnițe de toate mărimile. Face sex pe plajă (niciodată protejat!), deși stă într-un oraș de munte. Mary nu-i place, că-i prea însângerată. După aceste acțiuni consumatoare de energie și neuroni, bea mereu o bere. O merită.

Cătă Fătă, cum îl alintă prietenii, mai are 25 de ani până la 50, vârstă la care vrea să moară. Putem deci spune, cu precizie, că se află la jumătatea vieții. Și asta nu-l deranjează deloc.

Se auto-intitulează lichea – nu are un venit și cheltuie banii alor lui. Nici asta nu-l deranjează. Până la urmă și să să cheltui banii părinților e o muncă. Chiar mai grea și mai obositoare ca altele (n.a. funcționar public).

E cinic și cinismul lui nu se oprește la a-i face pe alții să se simtă inconfortabili în preajma lui, aruncându-le fapte și gânduri condamnabile în făță, ca pe spermă, ci cel mai mult e cinic asupra lui. Ceea ce e un paradox. Paradoxurile îl minunează. Trăiește prin ele. Se bagă în relații paradoxale, vrea să fută toate femeile care îi provoacă repulsie, nu îi place să vomite și totuși o face în fiecare dimineață, se duce la fete abțiguite în cluburi, le strigă, că de dac-ar șopti alea n-ar auzi nimic, la ureche că sunt curve și apoi le sărută pasional, se plânge că nu e în formă, dar kaizer-ului prăjit nu-i poate rezista, se crede manierat, elegant și rafinat, dar sparge semințe pe stadion, pe care le scuipă pe tricourile galben-negre ale celor din sectorul E, rândul 15, scaunul numărul 9, când merge la meciurile echipei favorite. Nu vrea să conviețuiască cu nimeni, dar nu poate trăi singur. Înțelegeți ce vreau să spun.

Se îndrăgostește de fete pe care le vede o singură dată într-un restaurant fast-food. Apoi suferă după ele. Trei minute, pe ceas. Trece peste doar până intră în următorul fast-food.

O zi perfectă pentru el ar fi dacă s-ar trezi la șapte și ar ieși la o alergare lejeră. Dar la fel de perfect e și dacă se trezește la doișpe jumate. Apoi ar face exerciții de stretching. Dar la fel de bine e și dacă deschide laptop-ul și-și verifică adresa de mail și ultimul comoc-strip de la Cyanide & Happiness. Mai departe ar mânca ceva sănătos, preferabil cu pastă ungurească de ardei iuți. Dar poate mânca și-o porție de cartofi prăjiți într-un galon de ulei, două ouă ochiuri și 3 bucăți mari de bacon, neapărat cu pastă ungurească de ardei iuți. După masă ar lua o carte în mână și-ar citi. Asta nu e opțională și n-are voie să găsească o alternativă. Pe seară ar ieși în oraș, de unde sunt mari șansele să se întoarcă cu un taximetrist care trebuie să intuiască unde stă ultimul său client, deoarece din gura lui ies doar grupuri de litere nearticulate.  Sau poate să stea acasă. În ambele cazuri pentru o perioadă între douăzeci de minute și o oră va fi nemulțumit. Dacă e în oraș și cascadele de whiskey-cola îi lubrifiază esofagul, se va gândi că ar fi fost mai bine să stea acasă, să-și fi închiriat un film. Dacă e acasă regretă că nu a ieșit în oraș și acum, singur, n-are ce face, și-l năpădesc gândurile, iar gândurile lui duc mereu spre sinucidere, într-o formă, sau alta. Fiind un laș, preferă să nu gândească de loc. În schimb consideră mai important și mai sănătos să danseaze pe muzică proastă, mixată de un DJ fumat, care lucreză ziua ca ospătar, în brațele unei fete pe care nu știe cum o cheamă și nici nu-l interesează, ca să fie franc. Ciclul își atinge punctul final pe stradă, sau acasă, vomitând bilă. Apoi doarme. De dimineață ciclul zilei perfecte reîncepe. Cu un Ibuprofen 400 (PATRU SUTE!!! Ceva mai pțin de atât n-ar funcționa.) și continuă cu variantele de mai sus, alternative sau nu.

Metoclopramidul și Ibuprofenul, nu neapărat în ordinea asta, îi sunt printre cei mai buni prieteni. Și furazolidonul îi e apropiat, dar face parte din altă categorie de cunoscuți.

Cătă nu-și sincronizează niciodată trăirile cu cele ale oamenilor din jurul lui. Când cei de pe lângă el sunt bine-dispuși, el e ciufut. Când el e fericit, ceilalți vor să se sinucidă. Zău! E ceva de speriat.

Întârzie mereu la întâlniri.

Cătălin Mitu se oglindește acum într-un colț al laptop-ului. (V-ați prins, nu?) Și se gândește să se sinucidă. Sau mai bine încheie aici șirul gândirii și iese iar în oraș să vadă răsăritul tequila și să sărute curve, dansând slow pe Eagles, când ea îi zice “Goodbye”, sau ca o marionetă în mâinile unui maestru păpușar, care numai maestru nu e, având ochii injectați, pe Cypress Hill. Muzica depinde de clubul în care ajunge și nu contează. Și în seara asta scapă de suicid.”

Lucruri la care nu te-ai aștepta să iasă din gura unui bărbat

15 lucruri la care nu te-ai aștepta să iasă din gura unui bărbat “adevărat”:

“O apă plată pentru mine și-un Ciucaș pentru prietena mea.”
“Te iubesc, chiar dacă n-am făcut și nici nu pare că vom face sex, cel puțin până la căsătorie! Sincer!”
“Flora mea intestinală e dereglată.”
“Am fost cu prietenul meu la mall, să-și ia o pereche de blugi. Îi stau foarte bine pe cur.”
“Am fost în week-end-ul ăsta cu niște tovarăși la lac și apoi am jucat fotbal în pula goală.”
“Nu pot să alerg în adidașii ăștia! Nu au tehnologie a3, EVA sau Clima Cool.”
“Tanga ăstia mă jenează la cur.”
“L-aș fute pe Dan în cur.”
“Nu mi-ai mai cumpărat flori de la a doua întâlnire!”
“Sunt beat. Nu vreau să te fut că ești urâtă!”
O țigaretă slim.
Un râgâit silențios.
Un unicorn roz.
Mihaela Tatu.
O pulă.

Misiune Improbabilă

Pe 15.12.2011 este programată lansarea celui de-al patrulea film din seria Mission Impossible, denumit Ghost Protocol. Din câte am înțeles, plotul filmului urmărește încercările posibil mortale, ale agentului I.M.F., Ethan Hunt, de a convinge opinia publică că Scientologia este o religie adevărată.

Vedeți ce-am făcut acolo!? Religie adevărată. LOL

Cosmo-etice

Ești genul de persoană care mănăncă numai fără e-uri? Pâin, carn, lapt, parizr, kaizr, capă și ouă? Ți-e frică de săpunul Dove și de capacitățile sale de exfoliere, date de chimicalele ce intră în compoziția sa? Ești tulburat că Duru nu doar spală curul, ci ți-l arde ca acidul sulfuric? Bei apă plată îmbuteliată pe care o fierbi înainte să o torni în paharul proaspăt dezinfectat?

Am o știre de maximă importanță numai pentru tine! Dar nu numai pentru tine, ci și pentru alții ca tine. Și nu numai! Ci și pentru cei care nu suferă de sindromul obsesiv-compulsiv, germofobie și alte boli în vogă, în lumea contemporană. Adică pentru cei care nu-s duși cu pluta, ca Tom Hanks și bunul său prieten Wilson, în Cast Away. [Pauză! Ca să îți amintești cine-i Wilson.] Nu îți bate clopotul!? Wilson, prietenul care a căzut de pe plută și pe care Hanks nu l-a mai putut salva. Ăla rotunjor! Hai că te las să gugăluiești, că știu că te roade curiozitatea.

Gata? Curiozitățile cinefile satisfăcute? Ok. Trecem mai departe.

Există pe internets un loc de unde poți să-ți comanzi produse cosmetice (dar nu numai! OMG! WTF! SEX! premierul BOC!) din ingrediente 100% naturale, meșterite într-o garsonieră, cu pasiune, dragoste, lacrimi de bucurie și de tristețe, cu pișat fosforescent de unicorn, frânturi de curcubeu (Dublu Curcubeu pe Tot Parcursul!) și carne de spiriduș.

Glumesc desigur! Dragoste nu se folosește la cosmetice. Dar serios: produsele sunt mișto, sunt bio, zen, feng shui, trendy, handy și ieftine.

Link ca să-ți arunci un ochi și să cumperi în cantități astronomice!

Printre produsele care mi-au atras atenția și ți le recomand sunt următoarle: săpun crab (ca să poți spune în sfârșit: “I’ve got crabs!”, fără să fii stânjenit), seturi de dat cado care arată super mișto, lumânarea cu boabe de cafea (multifuncțională, o aprinzi pentr-o seară romantică, sau când faci o baie cu multă spumă și în același timp, prăjești boabele de cafea; mi-wait for it-rific!), lumânarea în formă de camion (pentru tractoristul din tine) și săpunul pe care l-am încercat și mi-a lăsat pielea de pe mâini atât de fină că nu mai puteam ține nimic în ele fără să alunece, denumit intuitiv Deliciosul sapun de portocale cu uleiuri pretioase (Atenție! Cuvântul “delicios” e folosit în scopuri de marketing. Sub nici o formă a nu se băga în gură! Decât dacă vrei să te sinucizi și ai rămas fără idei viabile.).

Intrați repede și comandați*! Ofertele sunt valabile doar până la sfârșitul lumii!

*Or else!

Mow!